Cum sa comanzi produse din China SUA non UE

Brânza cea de toate zilele. Sună puțin ironic, nu? Dar pentru mine asta a fost realitatea. Cât timp am locuit la țară, am ajuns să cumpăr brânză doar din oraș, din supermarket. Așa că… NU mai cumpăr brânză de la țărani.

Deși zona era plină de crescători de vaci și oi, cu cel puțin zece vânzători de brânză și lapte, am constatat că brânza din supermarket are același preț sau chiar mai mic, dar este mai gustoasă și mai constantă ca și calitate.

Când cumperi brânză de la țărani, te aștepți la un produs natural, gras, cu gust puternic de vacă sau oaie, mult peste ce găsești în comerț. Realitatea a fost însă alta.

Brânza cumpărată

Prima dată am cumpărat aproximativ un kilogram de brânză de la o vecină care avea câteva vaci în gospodărie. Brânza era albă, elastică, foarte puțin sărată și complet lipsită de gust. Arăta ca o brânză, dar nu avea niciun gust. Am lăudat-o politicos, dar timp de șase ani nu am mai cumpărat nimic de la ea.

După câțiva ani, aceeași vecină îmi aduce o sticlă de 2 litri de lapte „proaspăt muls”. Problema? Laptele era mai cald decât ar fi normal după o oră. Laptele proaspăt muls are în jur de 30°C, dar acesta părea să sară bine peste 40°C. M-am întrebat dacă nu cumva vacile ei funcționează pe bază de reacții nucleare.

Preconcepțiile laptelui

Știam deja că vecina încălzește laptele la 50+ grade pentru a scoate toată grăsimea, din care face unt și cașcaval. Ce rămâne, adică laptele „slab”, îl vinde ca fiind proaspăt. Practic, plătești produsul din ograda ei, dar și TVA, și transport, și preț de raft, și profit… deși nu e magazin.

Brânza poate fi mai sănătoasă decât cea din comerț, dar calitativ este mult sub așteptări.

Altă brânză…

La polul opus, o altă vecină făcea o brânză excelentă: gustoasă, grasă, cu textură perfectă. Problema? Igiena. În brânză am găsit un fir de păr și câteva fire de tifon, semn că același tifon era folosit la nesfârșit. Laptele primit ulterior de la ea era foarte bun, dar tot trebuia strecurat cu atenție.

La un moment dat am decis să încerc să fac eu brânză. Am cumpărat cheag, tifon și 8 litri de lapte. Dar când am văzut laptele în sticlă, am știut că ceva nu e în regulă: prea apos, prea slab. Laptele din supermarket cu 1.5% grăsime era mai gros decât acesta. Practic, am fost păcălit.

M-a făcut baba la brânză?

Am făcut o mână de brânză, dar semăna cu cea de la prima vecină. Mi-am zis: „Nu poți face bici din ce nu e”. I-am spus vecinei că mai cumpăr doar dacă mă lasă să asist la muls, „la botul vacii”. Evident, nu a fost de acord.

Am încercat și la alți localnici. Dacă nu mă păcăleau prima dată, aveau grijă să o facă a doua oară. Și nu doar eu am pățit asta. Majoritatea cumpărătorilor aveau povești similare.

Concluzia? Țăranul întreprinzător s-a „șmecherit”. Vrea să scoată bani de două ori din același produs. Înțeleg să ceri un preț mai mare pentru munca ta, dar nu să vinzi lapte diluat sau brânză slabă la preț de produs premium.

Și atunci… ce facem cu îndemnul „Cumpărați de la români ca să ajutăm economia românească”? Are sens, dar cum îl aplici când realitatea te lovește fix în brânză?